Am observat ca in fiecare dintre noi zace un mic filozof…care se trezeste din cand in cand cu o pofta nebuna de viata. Si tine mortis sa isi sustina ideile prin fiecare dintre noi.
Oare filozoful asta nu are si el o viata a lui, o lume a lui, si mai ales un corp al lui? De ce imi ocupa mie mintea si lumea, iar in unele momente pune stapanire pe mine…ia cuvantul in locul meu..nu tine cont deloc de mine..si isi face de cap?
Si de cele mai multe ori, mai sus mentionatul isi face aparitia dupa 2-3 beri(asta depinde bineinteles si de caz)…Cred ca el e creatura aia din capul tau care iti spune “hai, iesi la o bere”..el e cel care iti cauta disperat in agenda telefonului pe cineva care sa te insoteasca in seara asta la baut…si filozofat, implicit!
Ciudata creatura…ciudate reactii…ciudate momente de a se exterioriza! Si cel mai ciudat e ce gandeste!Mi-ar placea sa stau odata la taclale cu filozoful meu…Fata in fata…fiecare cu ideile lui, sa vedem ce ar iesi!
Cu toate ca e parte din mine, de multe ori nu as fi de acord cu el…De multe ori nu sunt de acord nici cu mine…da, probabil te intrebi “cum vine asta?”, dar e posibil…
Na, gandeste-te la situatia cand faci ceva, zici ceva…care totusi e in antiteza cu tot ce esti tu…nu ai fi facut niciodata asa ceva, si totusi…esti in plin proces de efectuare a ceva ce pur si simplu nu tine de tine! Atunci, ma gandesc ca nu prea esti de acord cu ce ai gandi tu si ce ai zice!
Probabil asa e si cu micul meu filozof..pe care il convoc la o coborare din mintea mea…sa vina in lumea asta, sa vada cum e ..si sa vad atunci daca mai are chef de filozofat 
ps: care v-am facut cunostinta cu cine? si ca nas ma bag
hehe, de apreciat ideea! Eu am o altfel de parere, si anume ca, dupa 2-3 beri, sau in fctie de fiecare, cat poate duce, face un pas inainte egoul nostru, care, de regula este eclipsat de mental, fiindca mentalul e cel care tinde sa aibe controlul. Si cum pe el, mentalul, incepem sa-l sedam incet, incet, fie cu o bere, sau o tigara, sau eu mai stiu ce,…ca doar sunt zeci de posibilitati pe lumea asta, debusolat fiind, pierde hamurile. Eu zic ca, filozoful din noi e egoul, mentalul e prea plastic pt a reusi sa dezvolte atat de bine o idee, pana la a filozofa pe baza ei. Si cum mental = rationament cred ca in esenta cuvantului gasesti nevoia de dovezi, ceea ce e dincolo de filozofie; filozofia doar exista, ea nu are nevoie de dovezi.
)
Pe de alta parte, egoul e in leg stransa cu subconstientul, care de fapt, daca facem o analiza mai aprofundata, dupa reactiile noastre la factorii externi, dupa modul in care `reusim` sa ne controlam sau dupa comportament, ne caracterizeaza.
Si acum ai sa zici ca, mergand pe firul ideii, ma contrazic
Peste ce am sarit este faptul ca de fapt rationamentul, sau mentalul fac parte din constient.
Nu e filozofie ce fac eu aici!
, adica analizez, ma duc pe baza ideilor, iar ca sa inteleg am avut nevoie de dovezi, adica sunt rational, zic eu:)
hmm
Nu vrei o intalnire de grup? Tu vi cu filozoful tau, eu vin cu piticii mei. Tu ii descosi pe ai mei, sa vezi ce au in capsor, iar eu il tin de vorba pe filozoful tau. La final facem schimb de impresii. Ce zici?