iz de weekend

Vineri dupa amiaza…chiar foarte dupa amiaza…deja e ora 18:22…la noi…la distinsii nostri clienti englezi, e de abia ora 16:22… Deci ei sunt cu 2 ore experienta de viata in urma noastra…Hmm…Uite o idee ce mi-a venit acum…Daca in momentul asta, la ora 18 eu plec din Romania cu avionul spre Anglia…pana unde fac apoximativ 2 ore…ajung acolo..tot la ora 18…oarecum  cele doua ore ce le-am parcurs cu avionul, s-au blocat undeva…

In birou deja atmosfera are un iz puternic de weekend…Conexiunea la Internet e din ce in ce mai incinsa…ne chinuim de zor pe tot felul de jocuri si joculete (asta pana cand nu o sa ne baneze SI site-urile astea colegii de la IT ) In stanga mea se completeaza un sudoku de zor, din spate de undeva se aud in fundal ceva acorduri rock, colega din dreapta se chinuie de zor cu un joc in care tot arunca hartii la cosul de gunoi…(jocul asta, zice ea,  ii aminteste de orele de info din liceu)

in timp ce analizez lenesa, persoanele din jurul meu,aud un “tiiiit-tiiit” in urechea dreapta…”welcome to pixmania, my name is Adina, how may I help you”, il spun aproape fara sa imi dau seama, a devenit deja ceva insctinctiv.

Un apel scurt, doar cateva informatii pe care le pot oferi fara nici o problema, asa ca inchid, dorindu-mi ca toti clientii sa fie in stilul acesta!

Dar gata…am incheiat! Urati-mi  distractie la nunta ce o sa merg in weekendul asta! Si ne revedem luni dimineata! Un weekend cat mai placut si voua si have fun!

Visare

Hello!

Ce se mai aude pe la voi? Azi nu am nici un subiect relevant de discutie..Pur si simplu aveam chef sa mai scriu ceva.. Deja e joi…un alt weekend se apropie, cu alte planuri (o nunta la Fagaras)-prima mea nunta in Ardeal…hm..stai k de fapt nu e chiar asa…am mai participat la una la Sibiu…(obicei ciudat pt mine: sarmale servite la ora 4 dimineata..DUPA tort!!! weird)

Deci o sa fiu mai mult pe drum decat intr-un loc anume…hope to have fun!

Aseara am realizat ca deja a trecut jumatate de vara…totusi parca mult prea repede. Ciudat. Pentru mine, vara dintotdeauna a avut o inseamnatate oarecum speciala…O asteptam tot timpul cu multa bucurie in suflet…Nu o sa uit niciodata verile petrecute la tara la bunici. Daca as scrie si eu o carte depre ele, cred ca m-am razboi oarecum cu Creanga Si nu ma refer neaparat la poznele ce le faceam..ci la toate sentimentele pe care le experimentam.

Chiar imi e dor de verile alea…cand totul era atat de diferit..imi e dor de sentimentele de dor ce le aveam mereu, de fluturasii din stomac, de prieteniile ce rezistau ploioasei toamne, iernii reci si primaverii inmiresmate. Imi e dor de mine ca si copil..vara…de mirosul de fan proaspat, de canicula ingrozitoare pe care o stingeam cu o baie in raul din apropiere, dar care era aproape secat din cauza caniculei.

Imi e dor..dar asta e, nu mai am ce face. Am crescut, m-am maturizat(sau asa ar fi trebuit :), iar acum imi petrec verile intr-un birou cu aer conditionat, unde mirosul de fan e inlocuit de cel de parfum, iar apa de baut mi-o procur din aparatele super avansate pentru apa potabila!

Si trebuie sa ma trezesc…sunt la servici…da, e vara, e cald…dar e  alt timp, alta eu, alte sentimente…un cu totul altceva..

a new week has begun

bine v-am regasit dupa weekend. cu toate ca a durat doar doua zile,  oarecum mi s-a parut un weekend destul de lung….sambata si duminica m-am bucurat de zilele foarte frumoase la strand…si a fost atat de bine! imi era asa de dor de o balaceala pe cinste! de abia astept sa imi iau concediu, sa fie foarte cald si sa ma infig in mare!

hm…mai e o ora pana la plecare! de abia astept!asa lunga e ziua de luni…si cand ma gandesc ca ieri la ora asta eram tolanita pe plaja :))

o saptamana cat mai placuta la toata lumea!

pupicei!

e vineeeeeeeeeeri

wow, e vineri! asa ma bucur de mult! numar orele pana cand o sa ajung la minunata ora 7 si gata, log off, dupa care aud o voce suava robotica ” you may now hung up, your request has been recorded”.

aseara am participat si eu la primul meu teambealding..activitate care pana acum pentru mine nu insemna…nu stiu ce…adica mi se parea o chestie ce tine strict de lucru si nimic  mai mult. no fun, no drink no…nothing…dar de fapt a fost total diferit.

am mers la san marzano, am baut bere,am mancat pizza, am facut karaoke si ne-am simtit foarte bine. cu ocazia asta am realizat cu ce echipa faina lucrez, ce oameni placuti am in jurul meu… si de abia astept sa mai facem teambuildinguri!

va urez tuturor un weekend placut si sa ne revedem cu bine in minunata zi de luni!

E joi…

Thanks God it’s Thu…(recunosc, nu mai stiu cum sa scriu continuarea de la ziua de joi corect :D) mai uita si omu’ la un momentdat!

hmm, deja e joi! foarte fain! mie foarte mult imi place ziua asta! joia toate planurile petru weekend par posibile, ti se pare k o sa ai tot timpul din lume sa faci tot ce vrei tu doar in cele doua zile…vinerea, totusi, parca incepi sa iti dai seama ca timpul e din ce in ce mai scurt..si ca…

weekendul asta vreau sa ma distrez. sambata vreau sa ma trezesc la 11 :))(in timpul saptamanii ma trezesc la 10 :D), sa merg la strand , la bere seara pe terasa…sa ma bucur de luna iulie

v-am pupat!

mai nimic…

sal’tare! deja e a doua mea zi de munca..asta daca taiem perioada de training…deja am intrat in contact cu toti clientii englezi, vesnic nemultumiti de absolut orice si cu accente care mai de care mai ciutate…whatever!

in rest e nice pe aici. program de mare bautor.. de la 11 la 7. oricat ai dormi, nu ai cum sa nu te trezesti cat de cat odihnit la  ora aia…dar e si asa de nasol sa pleci aks la 7 seara!!!!

mai sunt exact 19 minute pana la frumoasa ora 19, cand vom merge aks..si parca trec din ce in ce mai greu…nu pot decat sa ma rog sa nu mai sune nimeni, sau daca suna, sa inchida in secunda 2, cum am avut de dimineata cativa clienti

na, in rest mai nimic de povestit, tind cont de faptul ca viata mea mai nou se invarte in jurul unei cascute cu microfon, a unui comp, a unui telefon si a unui birou vesnic galagios

v-am salutat!

bye bye!

TGIF

Azi de dimineata, de la lucru am mers direct la tot felul de analize la toate chestiile ce le avem in noi, inclusiv si un test psiho(la care nu ne-au dat rezultatele :D).

Pe la 2 si ceva am ajuns si noi pana la urma la lucru…iar trainerul ne spune the next thing”:Astazi o sa invatam ceva foarte important…! Si ne scrie pe tabla :THIF…dupa care ne intreaba daca avem ideea cineva ce inseamna chestia asta…hm, ne stoarcem putintel creierasele, deja stoarse dupa testul psiho…si ne dam batuti pana la urma..

Thanks God it’s Friday…inseamna miserioasa combinatie de litere.!!!

Asa ca o sa ma bucur in continuare de faptul ca e vineri…doua zile de weekend…yuppy:))

Sa aveti si voi un weekend placut!

Pupix!

Clasa muncitoare

Hello to you! De ieri, am intra si eu in clasa muncitoare….meaning faptul ca luni am fost la interviu, marti am avut altul telefonic, iar de miercuri de la 11 am si inceput….si m-au si sechestrat pt 8 ore..

destul de dragut  as putea zice…locul meu de munca se numeste Bosch Communication Center..si nu, nu fac bormasini, cum probabil va ganditi multi dintre voi!

Stau la un birou, cu un calculator, un telefon si o casca pe ureche si indrum tot felul de englezi nedescurcareti ce vor sa isi achizitioneze tot felul de chestii de pe un anume site. I wish me luck si mai vb

Pupix~

Praf, suruburi si orgoliu

ma apropi de treptele care parca vor sa ma duca undeva in inima pamantului…cobor increzatoare si in acelas timp curioasa…in jurul meu mult praf, mizerie si miros de vopsea proaspata…vad un loc ce candva sigur imi va placea…dintr-un motiv au altul.
inaintez printre gramezile de moloz, admir picturile sinistre de pe pereti, despre care iti si spun ca ti se potrivesc…
totul incepe cu discutii banale, care nu ma ajuta cu nimic in dezlegarea unui mister care te inconjura inca din momentul in care te-am cunoscut si pe care ti-l pastrezi cu incapatanare…
in jurul meu zeci sau chiar sute de suruburi…(mie mi se par cele mai inutile lucruri de pe pamantul asta..)tu spui ca nici nu imi dau seama cat pot fi de utile…dar daca ai stii ca asta nu e singurul lucru de care nu imi dau seama..
imi aprind o tigara…oricum , la cat praf e in jur, aproape ca nu se mai observa si fumul de la o tigara…
incet incet imi dau seama ca as putea sa ma reobisnuiesc in preajma ta..vad vechile gesturi, priviri, glume…care odata imi erau atata de dragi…
timpul trece orbeste, nu vrea sa se opreasca, macar putin, acum chiar as avea nevoie..dar asta e, cred ca va trebui sa ma descurc si fara ajutorul lui…incerc sa imi fac curaj sa vorbesc cu tine…si asta in adevaratul sens al cuvantului…
ma cert, imi spun ca nu e acum momentul…imi argumentez, dar, uneori, nici macar eu nu ma pot convinge…asa ca te intreb…
dintr-o data, pentru cateva secunde parca nici nu imi pasa daca imi vei raspunde sau ce imi vei raspunde..ma cuprinde o bucurie imensa ca am avut in sfarsit curajul sa te intreb ceva …acel ceva pentru care mi-am facut mii de scenarii, mi-am imaginat mii de locuri in care se va purta aceasta discutie, mii de reactii, mii de raspunsuri…si bineinteles, niciodata nu am fost nici macar pe aproape de cum si unde se intampla de fapt.
nu e prea incurajator ce imi spui..dar parca asta ma face sa duc discutia pe fagasuri din ce in ce mai adanci..si sa ma izbesc cu putere de orgoliul tau imens. de fapt totul despre tine se rezuma la acest orgoliu, care se pare ca mi-a devenit cel mai mare dusman…si e tare trist, ca e un dusman de temut!
imi aman cu cateva zeci de minute plecarea, gandindu-ma ca poate ceva..nu stiu, poate iti cade unul din tablourile alea sinistre in cap si uiti ca esti atat de orgolios…dar nu, miracolele se pare ca nu se petrec la cativa metri sub pamant.
pana la urma, plec…ne despartim cu un “mai vorbim”….tu ramai acolo,in praf,aranjandu-ti suruburile alea inutile constiincios, iar eu ma indrept spre iesire…aceleasi scari, care parca acum ma scot din inima pamantului..afara e asa cald, soarele de toamna inca isi mai pastreaza din forta de asta vara…
plec pe drumul meu…trista, revoltata, mandra de mine, si oarecum atat de usurata..mi-am lasat toate nedumeririle, intrebarile, nelamuririle acolo joc, cu tine…macar ele sa iti fie alaturi in mediul ala rece si ostil…
incerc sa imi fac o strategie rapida de lupta cu noul meu dusman in timp ce ma indrept spre casa…dar renunt la idee…cel putin deocamdata…
19.09.2007
21:04

Prietenul la nevoie se cunoaste

Realizez cã oarecum sunt dependentã de prieteni…dar nu neapãrat de acele momente când ne împãrtãsim cele mai tainice gânduri, ci de o persoanã alãturi de care sã stau când mã plimb prin parc…

Am o mulţime de prieteni…am şi mai multe cunoştinţe …dar…

Cumva, prietenul la nevoia LUI se cunoaşte. Nu mai trãim într-o lume în care oamenii sã creadã în puterea cuvântului dat, în promisiuni, în sinceritate.

Ce e în jurul nostri ne îndeamnã la individualism, din pãcate.

Imi place sã ascult un prieten, dau din toata inima un sfat bun, dar nu îmi place sã fiu ascultatã, sã mi se dea un sfat. Prefer sã mã împrietenesc cu mine, sã-mi povestesc, sã îmi dau sfaturi, sã mã cert, sã mã laud, sã mã felicit. Nimeni nu poate fi mai sincer ca mine . Şi nici nu e de condamnat.

Nu am trãit pânã acum eşecul unei prietenii. Am reuşit sã îmi menţin prietenii.poate şi datoritã faptului cã nun e-au legat nişte secrete stupide.

Nu aş ştii sã spun ce înseamnã un prieten adevãrat, poate pentru cã nu m-am simţit , sau nu am sinţit.

Dar ştiu cã un prieten, în zilele noatre, e omul acela care adoptã o atitudine de om normal, îţi rãspunde la salut, nu îţi vrea rãul, nu te invidiazã.

Deja ar fi prea mult sã cerem devotament, sinceritate, respect, decenţã.. pe cât de repede se schimbã zilele, pe atât de repede ni se schimbã şi principiile…şi aşteptãrile.

Un sfat înainte de încheiere ? Împrieteneşte-te cu tine, spune-ţi mai multe, criticã te, dar nu uita, cã nu poţi sã te plimbi singur prin parc…

06.2005